Hey ... Here is a little poetry in my natural language . Romanian :)
For the one who understand what i wrote here - I hope you like it :)
TRISTETEA UNEI AMINTIRI
Noaptea se-asterne peste oras ,
Iar eu umblu nestingherita
Pe strazile pusti
Unde poate si doar poate
Voi gasi o pata de lumina ,
Un felinar care inca sclipeste
In adancul intunericului.
In adancul taceri
Astept o vorba , astept un gand ,
Sa ma faca sa zambesc.
Incep sa-mi amintesc
Lucruri uitate de oameni
Lucruri mici care candva ma faceau fericita.
Dar tristetea invinge
Imi pare ca soarele nu va mai rasari
Ca lumea se va sfarsi.
Atunci un catel trece-ncet pe langa mine
L-am luat si cu pasi mici , amandoi ,
Intram din nou in intuneric.
Din nou singuri,
Din nou rataciti prin amintiri.
Amintiri dureroase si triste ,
Cu greu uitate de noi ,
Suflete ratacite
Fara putere si fara speranta ,
Suflete uitate de oameni fara dor si fara mila,
Oameni nepasatori.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu